Am vizionat azi ultima ecranizare a celebrului roman semnat de Guy de Maupassant si am constatat ca Robert Pattinson mi-a mai confirmat inca o data asteptarile , dupa rolul sau bun din Water for Elephants. Contrar multor pareri care nu ii erau favorabile dupa partitura din franciza Twilight, Robert demonstreaza ca poate sustine roluri de substanta, ca este credibil ca personaj negativ, desi – am vaga impresie ca regizorul ii indulceste putin caracterul! In aceasta versiune tanarul Georges Duroy este un produs al femeilor din viata lui, rolul de amant fiind o calatorie initiatica in lumea masinatiunilor, santajului, lipsei de scrupule. Pt ca initial el nu arata a fi constient de puterea lui de seductie, este sincer, tandru ( chiar si cu prostituata careia ii aranjeaza delicat suvitele ravasite).
Felul in care isi aranjeaza viata manipuland femeile si sentimentele lor , vine din lectiile pe care ele insele le servesc adoratului, inzestrandu-l cu din ce in ce mai multa influenta si putere si deposedandu-l incet incet de tot ce putea fi onorabil, bun, de remarcat la un caracter. Georges este un “pervertit” la putere, un personaj care involueaza dramatic, arma sa cea mai puternica nefiind alta decat seductia. In fapt cred ca este un simplu arivist care nu evolueaza catre un epicurean al seductiei , poate si pt faptul ca era un simplu soldat fara multa educatie.Ascensiunea sa sociala devine cu atat mai uluitoare, cu cat originea sa umila nu este dublata de altceva decat de un oportunism feroce.
Si daca la inceputul povestii Bel- Ami iti este simpatic, personajul care ajunge in final este detestabil….si asta inseamna ca actorul si-a facut datoria iar regizorul a avut o viziune care a dus pana la capat firul lui Maupassant, alegand insa o alta lumina in care sa il puna pe Georges Duroy. Chiar si schimbarea numelui in du Roy de Cantel nu ii este atributa in film, si asta fiind tot o idée a uneia dintre femeile din viata lui.
Faptul ca infatuarea ii ia mintile si isi supraevalueaza influenta- asta aducandu-l in pragul pierderii a tot ce obtinuse- este o scapare pe care o alta fapta abominabila o poate redresa: se casatoreste prin santaj si seductie cu fata fostei sale amante si a patronului ziarului la care era editorialist.
Si nu pot sa nu remarc faptul ca la vremea aceea presa darama guverne, punea ministri si era in cardasie cu ei la castig, minciuna si praduiala.
Pt ca si atunci politicienii erau doar oameni dornici de inavutire si nu slujbasi ai poporului.
Partiturile feminine sunt si ele puncte forte ale filmului, Uma Thurman si Christina Ricci aducand nu doar frumusete si gratie , dar si un joc de calitate, demn de numele lor de actrite. Personal nu ma satur sa o vad pe Kristin Scott Thomas, la fiecare rol alta, pastrandu-si insa delicatetea, fragilitatea si frumusetea care radiaza din interior , cu care ne-a coplesit in Pacientul englez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu